Astăzi m-am ars în palmă făcând pentru prima dată în viaţă mămăligă.
Săptămâna trecută era să-mi cumpăr un peşte gras la care să îi pun nume Gupta, asta în condiţiile în care peştii mi s-au părut dintotdeauna dezgustători şi inutili. Apoi, pe rând, am fost hotărâtă să îmi fac rost de un căţel, un iepure şi o veveriţă degu.
Acum două săptămâni am petrecut o oră povestind cu un om al străzii la care i-am dus clătite şi în noaptea aceea am adormit scărpinându-mă, gândindu-mă îngrozită că am luat purici sau râie de la câinele lui, cu care m-am jucat pe tot parcursul conversaţiei. (Până la urmă se pare că am fost pur şi simplu paranoică.) A doua zi i-am descusut unei prietene toţi nasturii de la palton, doar ca să-i cos înapoi, mai bine.
Acum trei săptămâni m-am strecurat lângă EL în pat, stricându-i somnul, şi l-am anunţat plângând că a murit Paul. Am râs isteric vreo 20 de minute, după ce l-am văzut sărind în picioare cu ochii cât cepele şi gata să plece de acasă în pijama, fără să-şi dea seama că Paul era de fapt un personaj dintr-un serial. I-am laudat apoi devotamentul şi i-am recomandat să rămână la fel de implicat sentimental în toate filmele şi cărţile mele.
Astea-s unele exemple de momente în care mă întreb “De ce nu m-am înscris la încă o facultate ?!?!?!”
